…un subiect de gandire pentru zilele urmatoare!

Cum poti asigura copiilor o educatie financiara solida?

Cate lucruri se invata la scoala? Si cate din ele cresc sansele unui individ de a duce o viata implinita? Cate lucruri care ar fi folositoare nu se invata la scoala? Si cine va trebui sa-l invete pe individ aceste lucruri?

Vorbim despre educatie. Si poate ca exista oameni care isi dau seama ca, pentru a reusi intr-o asemenea lume (nu neaparat pentru a reusi in afaceri, ci pentru a reusi sa ai o viata implinita!), ai nevoie de educatie financiara. Apoi copiii tai vor avea si ei nevoie de o educatie financiara solida.  Oare cam cat la suta dintre romani resimt aceasta problema ca fiind deosebit de importanta? Ar fi interesant de stiut, cum foarte interesant ar fi si sa aflam ce fac ei in acest sens.

Iata un exemplu despre care am aflat din Dailybusiness: Cosmin Alexandru, actionar majoritar al firmei de branding B&P Brandivia, parinte a doi copii, de 13 si 12 ani, le-a pus copiilor sai putini bani pe bursa printr-un consultant, pentru ca ei sa inteleaga ce inseamna instrumentele financiare si sa deprinda lucrul cu acestea, precum si pentru a-i obisnui cu economiile si cu managementul lor.

Oare cine va avea sanse mari sa aiba o viata implinita??

Aceasta imi aduce aminte de o lectie de viata pe care un om de afaceri i-a dat-o fiului sau. Intr-o zi, copilul i-a cerut 10 dolari. El i-a dat si l-a intrebat ce va face cu ei. Copilul a raspuns insirandu-i cateva lucruri pe care o sa-i cheltuie. Tatal i-a spus suparat ca nu e bine si l-a invitat sa-i arate ceva. S-au urcat in masina si au plecat la marginea orasului. Acolo erauu multi oameni care nu aveau locuinta si familie, care stateau in cutii de cartoane si se incalzeau la butoaie in care ardea plastic, care se hraneau din gunoaie. Copilul era vizibil socat de imagini, de zgomote, de mirosurile pesti. “Vezi, aici ajung acei care cheltuie toti banii pe care ii au!” i-a zis tatal fiului sau.

…adica “vine”! Pentru ca, de fapt, el se termina. Veti intelege indata despre ce vorbesc.

Ati fost vreodata in vreo companie plina de femei? Plina zic; adica undeva unde numarul lor nu tine cont de proportia naturala, ci este covarsitor in comparatie cu acela al barbatilor. Sau poate lucrati intr-una…

In zilele bune, toate iti zambesc din toate partile, de parca te-ai afla in rai, sau de parca au coborat ingerii pe pamant. In zilele rele primesti numai incruntaturi, priviri care sageteaza, vorbe apasate si imbufnate. Mda…zilele rele. De departe, anumite zile sunt speciale: acele zile in care le vezi albe la fata, livide, vineti, schimonosite de suferinta. Cum care suferinta??? Acea suferinta feminina! Nu dragostea! Cealalta!! Pe 17, 18, 19 … ale lunii le vezi metamorfozate, parca in vampiri. Le loveste. Macar bine ca nu pe toate in exact aceeasi zi.

Si daca sunt mici de varsta, e si mai si! Isi iau zile libere, le doare burta, le doare capul, lesina, de parca ar pierde tot sangele, nu doar o lingurita! Parca ar fi sfarsitul lumii nu altceva. Ce sa-i faci? Ti-a venit. E semn ca nici luna asta n-ai facut bebe.

Poate ca in companiile respective, sau la intrare,
ar trebui sa se puna indicatoare:
Atentie! Firma la ciclu.
Cand le vine, e problema mare!

Cred ca tocmai in aceste zile femeile ar trebui sa-si acorde o atentie speciala: sa foloseasca acel arsenal de mii de lei acumulat in timp si foarte numeros, format din incaltaminte, imbracaminte si produse cosmetice, de poti sa-ti pui si in cap :), la propriu si la figurat. Tocmai acum ar trebui sa se foloseasca de masti! Poate ca tocmai in aceste zile paradigma ar trebui schimbata: cum pot sa fac ca zilele cele mai grele sa fie cele mai frumoase? Si - gandind asa - te vei imbraca altfel, te vei machia si farda altfel, te vei parfuma altfel, te vei simti speciala pentru ca esti speciala (la urma urmei natura ti-a dat un dar!) si pentru ca ti-ai acordat mai multa atentie; vei starni admiratie si vei atrage priviri tocmai in acele zile.

Stiu ca lumea isi va face pareri, stiu ca - daca va fi nevoie sa afle ceva despre mine - vor cauta pe Internet, vor ajunge pe site si vor citi. Ce se vor mai incrunta!! Probabil vor considera ca sunt nesimtit, insensibil, rau, scarbos… si imi voi lua multe bile negre, mai ales daca este vorba despre directoare de HR. Dar tocmai aici este problema! Eu, care in mod normal n-as scrie despre asemenea lucruri si care nu am timp de asa ceva, care in mod normal iubesc si apreciez natura (chiar si cea feminina, sau mai ales ea!) si oamenii, desi ma consider deosebit de tolerant si un om la locul meu, fac acest lucru intentionat pentru ca sunt stupefiat!

Ideea pe care doresc sa o accentuez este ca, de dincoace sau de dincolo de ghiseu, de tejghea, sau de birou, client sau coleg, nu trebuie sa observ ca tu iti dai viata pe meterezele speciei! Tocmai pentru ca suntem oameni si nu animalutze, pentru ca avem puterea sa ne ridicam deasupra conditiei primare, sa luptam, sa gandim, sa transformam realitatea, sa lucram si cu aparente, sa comunicam (sau macar sa invatam sa o facem), tocmai pentru ca posedam si simt estetic si pentru ca stim sa stapanim atitudini! Cine poate sa inteleaga, intelege.

Astazi dimineata am avut cea mai ciudata interactiune.

Zi frumoasa, trezit devreme. E super sa merg pe jos, imi spun. Plec. In drum spre munca, am intalnit una dintre colegele de birou la Plaza Romania, ea stand in imediata apropiere. Ea cu castile in urechi, eu cu castile in urechi.
- Buna dimineata!
- Buna dimineata!
- Muzica? o intreb.
- Nu, radio.
Facem cativa pasi, ea butoneaza telefonul, eu rad de glumele lui Dobrovolschi, Craioveanu si Ciuclaru. Ne oprim (ea pentru ca-l asteapta pe Laur cu masina, eu pentru ca m-am hotarat brusc sa merg si eu cu ei). Incerc sa-i spun care era faza haioasa, iar ea-mi spune ca nu ma aude.
- “Ascult si eu” adauga ea.
- “Guerilla?” o intreb.
- Nu.

Cineva ne claxoneaza. Este Laur. Urcam in masina si plecam. Incepem sa povestim de Twilight Eclipse pe care l-am vazut cu totii aseara si sa radem de reactia fetelor din sala atunci cand a aparut Jacob fara tricou…

Este interactiune pentru ca nu se poate spune ca nu am interactionat. Este sociala in primul rand pentru ca a avut loc intr-un context social. Dar e ciudata pentru ca, desi nonverbal a existat comunicare, cuvintele schimbate au fost foarte putine, intre oameni care se cunosc relativ bine (fiind colegi de birou). Fiecare asculta postul de radio preferat, separat, fara sa vrea sa schimbe prea multe cuvinte cu celalalt. Doua persoane care se cunosteau si stateau una langa cealalta, dar se comportau practic ca doi straini.

…si ma gandesc ca din ce in ce mai multe persoane se inchid in universul oferit de castile de la telefonul mobil, sau de la mp 3 player. Deci ne instrainam din ce in ce mai mult! Foarte trist!

Intalnire?? Nu, nici vorba!

Ati mai auzit cumva de o asemenea (metoda de) trezire?

Nu stiu cam pe la ce ora din dimineata m-am trezit, dar era inca intuneric. Dupa cateva minute, am simtit nevoia sa scriu niste idei in agenda, lucru pe care l-am si facut, de doua ori. Am stins apoi veioza si am adormit.

Suna ceasul (de fapt, telefonul mobil) si ma trezesc din nou. Numai ca, dupa ce ma dezmeticesc, observ ca …nu suna ceasul. Realizez ca este Sambata si ca nu am setat cu o seara inainte alarma, pentru ca nu aveam de ce. In unele zile (cele trei in care prind la facultate o ora de curs inainte de a ajunge la munca) ma trezesc la ora 07.00, iar in celelalte - la ora 07.30, dar nu era cazul si astazi.

Ma mir de situatie si ma intorc pe partea cealalta cu speranta ca voi adormi din nou. Imi dau seama, insa, ca este posibil ca al meu creier sa fie pus pe shotii si sa gaseasca o modalitate interesanta sa ma trezeasca la una din orele obisnuite de trezire. Ma intreb daca nu cumva este ora 7.00, sau 7.3o si - ca sa nu merg tocmai la telefon (care sta pe masuta televizorului) pentru a vedea cat este ceasul - avand la indemana telecomanda, deschid televizorul si caut un canal care avea afisata ora. Era 07.00.39!

Nu a sunat nicio alarma, decat la mine in minte… la ora la care ma trezesc Luni, Miercuri si Vineri. Pana acum nu mi s-a mai intamplat asa ceva. Doar sa ma trezesc inainte de a suna ceasul, ceea ce banuiesc ca se intampla multor persoane.

Am auzit de un singur lucru asemanator: Richard Bandler se trezeste in fiecare dimineata la ora dorita “de la sine”, cu ajutorul unui carcel la picior. Adica la o anumita ora, apare carcelul si-l trezeste. Evident, in cazul fondatorului NLP este ceva intentionat.

Cele doua dovezi de conditionare a actului trezirii ma duc cu gandul la un alt exemplu de conditionare, legat de raspunsul la telefon. Dar despre aceasta am sa vorbesc cu alta ocazie.

L-am vazut dimineata. Cand vezi asa ceva, ziua se transforma intr-una minunata!
Nu consum Pepsi (si nici Coca-Cola), dar clipul imi place foarte mult si ma bucur nespus ca l-am descoperit.
…ceea ce imi aduce aminte ca am primit in urma cu ceva timp de la Bogdan filosofia noului slogan “Refresh the world!” si nu am reusit sa o citesc; are cca 90-100 de pagini - “periculos” de mult daca ma gandesc ca se adauga la multe altele “de la munca” si “de la facultate”…si la cele “de acasa”.Intrebare retorica: nu cumva viteza cu care citim are un impact serios asupra vietii noastre si rezultatelor pe care le avem??
[ma refer la viteza cu care citim carti din care putem invata mult, foarte mult…]A propos de citit carti, pagini, cuvinte
…Celelalte cuvinte - Daca vrei: “Daca vrei sa stii ce am in suflet si-n gand, lasa-ma sa cant!”

Reinvent Consulting: infiintari societati comerciale - comenzi online

Are mai putin de-a face cu blogul meu, dar pentru ca am lucrat la proiectul Clientonline.ro al companiei Reinvent Consulting, lansez in blogosfera un link catre site-ul unde poti face in mod real comenzi de infiintari de firme si unde, de asemenea, poti si plati din fata computerului: www.clientonline.ro

Alti furnizori doar adauga cuvinte pe site-uri, ca sa iasa la cautari, fara sa ofere cu adevarat asemenea facilitati! Na, nu am rezistat si am spus adevarul!