Blogul ca instrument de management al informatiei

     Am observat ca un vizitator a ajuns pe blog dupa ce daduse cautare pentru keywords “blogurile ca instrument de management al informatiei”. Domeniul este unul deosebit de generos, daca ma gandesc la cat de mult se poate discuta pe marginea lui, si - in egala masura – interesant.

     Evident, nu putem vorbi despre management al informatiei fara a vorbi despre comunicare. Aici este deosebit de important sa raspundem la niste intrebari: care este strategia companiei/strategia personala? care sunt obiectivele pe termen scurt, mediu si lung? apoi care sunt obiectivele desprinse din plan care tin strict de comunicare? ce resurse sunt alocate si de ce tip sunt acestea? ce alte resurse mai sunt necesare si care sunt posibilitatile de a le acoperi? care sunt activitatile ce urmeaza a fi desfasurate si in responsabilitatea cui pica ele? in ce masura se pot folosi parghii interne/parghii externe organizatiei pentru atingerea obiectivelor? cu ce riscuri? cine si la cat timp face analiza de stadiu? ce persoane participa la procesul de conducere, care este infrastructura de comunicare folosita de acestea, ce piedici exista in acest sens, care sunt atuurile? cum decurg fluxurile de comunicare pe orizonatala si pe verticala care sunt deficientele, avantajele, oportunitatile si amenintarile pentru aceste procese? cum se pot ele imbunatati pentru a creste eficienta activitatii?

     Apoi ar fi deosebit de important sa vedem in ce masura, in domeniul de activitate/in companie/in departament  informatia este  bunul cel mai de pret. Este informatia chiar obiectul activitatii/ ce loc si ce rol il detine ea in desfasurarea activitatii/productiei/serviciilor? de unde provine ea (din exteriorul organizatiei, din interiorul ei, atat din exterior cat si din interior)? la ce se refera informatia de interes si care sunt caile de obtinere a ei? este accesul la informatia de interes liber sau este supus unor restrictii? care sunt restrictiile si cand intervin ele (inainte si in timpul obtinerii informatiei/ dupa obtinerea informatiei)? care sunt treptele ierarhice si care sunt nivelurile de confidentialitate a informatiei? care sunt masurile de protectie a confidentialitatii informatiei? cine analizeaza vulnerabilitatile in acest sens si la cat timp? ce a relevat ultima analiza? cine prelucreaza informatia? ce anume presupune prelucrarea informatiei? cine este beneficiarul final al informatiei prelucrate? cine sunt concurentii in domeniu? cine sunt partenerii? care sunt atuurile si vulnerabilitatile lor? care sunt aliantele? cine sunt concurentii/dusmanii concurentilor? ce interese strategice exista in domeniul de activitate? cine detine resursele cele mai importante in domeniu? cine detine informatia cea mai importanta in domeniu? cum se poate obtine accesul?

     Dupa ce am raspuns la aceste intrebari vom avea un tablou cuprinzator asupra domeniului, asupra pietii, asupra jucatorilor. De asemenea, vor fi reliefate directiile de actiune, publicul catre care te adresezi, strategiile, tacticile, metodele si instrumentele potrivite pentru atingerea obiectivelor. In cazul in care se va ajunge la concluzia ca blogul este un instrument potrivit, se va trece la pozitionarea lui si realizarea conceptului imaginat (utile in acest sens am gasit urmatoarele carti: Jeremy Wright – Blog Marketing, Kotler – Managementul locurilor,  MBA in 10 zile – Steven Silbiger, Guerilla Creativity – Jay Conrad Levinson, Permission Marketing – Seth Godin, Manual de e-marketing – Matt Haig).

     Ca exemplu, pot sa vorbesc despre un blog pe care l-am conceput pentru o echipa de cursanti MBA. Ei aveau nevoie de un loc-timp in care sa poata discuta pe marginea proiectelor pe care le aveau de pregatit. Blogul mi s-a parut a fi cea mai potrivita platforma in acest sens. Informatia venea cu preponderenta din interiorul echipei si nu aveau nevoie de vizibilitate pe Internet, asa ca accesul la blog a fost parolat si blogul nu era vizibil decat membrilor echipei. In asemenea cazuri te poti insa abona si la feed-uri care sa-ti aduca informatie relevanta de pe alte bloguri de pe Internet! Blogul a fost cea mai buna solutie atat in ce priveste organizarea informatiei cat si in ce priveste barierele de comunicare (ma refer aici la cele fizice – membrii echipei erau toti persoane cu responsabilitati complexe in companiile in care isi desfasurau activitatea si era aproape imposibil sa-i aduni pe toti, in acelasi loc, la aceeasi ora, pentru acelasi interval de timp. Ori aceasta platforma de colaborare le-a oferit libertate in spatiu si in timp, fara sa altereze valoarea intelectuala a muncii lor si – mai ales – facand sa apara sinergia intre membrii echipei!). Proiectul avea sectiuni de care erau responsabili individual membrii echipei dar la care era necesar sa participe cu totii – astfel ca aceste sectiuni au devenit categorii si subcategorii; a fost special creat si un loc al ideilor care sa incurajeze fluxul de idei din partea tuturor membrilor echipei fara ca simtul critic sa devina piedica in calea lor, urmand ca – mai apoi – sa se opteze pentru solutiile cele mai profitabile. Mai erau categorii special destinate adunarii resurselor pentru construirea proiectelor, chiar si categorii/subcategorii cu informatii cu privire la profilurile profesorilor, bineinteles si categorii/subcategorii pentru proiectele in forma finala.  Echipa s-a clasat pe primul loc, adunand punctajele cele mai mari la 8 aspecte majore referitoare la content (sa nu uitam ca specialistii care i-au examinat au fost oameni cu zeci de ani de experienta nu numai academica ci si practica din mediul american!) si asta, s-a datorat intr-o anumita masura si platformei de comunicare folosite. 

One Response to “Blogul ca instrument de management al informatiei”

  1. Fajartb Says:

    Yup, that’ll do it. You have my apiepciatron.

Leave a Reply