Existenta noastra curge intr-o anumita directie. Inertia, insa, nu ne poate asigura atingerea unui obiectiv, afara numai de cazul in care ne-am propune ca obiectiv chiar degradarea unei anumite situatii/ stari de fapt.

     Rezultatele la care ajungem sunt functie de mediu, de actiuni, de timp: R= f (m, a, t). Asa ca, pentru atingerea unui obiectiv, dupa ce acesta este fixat, este necesara apucarea pe o noua directie – o schimbare de la curs – care presupune eforturi constante in sensul respectiv.

     Exista insa si un moment oportun pentru schimbare, pentru alegerea unui nou curs. Iar acest aspect este unul deosebit de important; miza nu este “lungimea” parcursului ci chiar atingerea sau nu a obiectivului fixat. Legile naturii fac astfel ca, pe masura ce unghiurile sunt tot mai mari (mai apropiate de 90 sau de 180 de grade), eforturile necesare schimbarii de curs respective sa fie si ele mai mari. Astfel, daca – sa zicem – la momentul M1 o schimbare data de un unghi egal cu unghiul format de traseele PR1 si PR1` ne-ar fi pus pe directia catre rezultatul dorit R2, la momentul P aceeasi schimbare (figurata prin unghiul marcat cu verde) nu mai este de ajuns pentru a ne duce catre R2 (rezultatul dorit) ci este necesara o schimbare mai mare – care necesita implicit si eforturi mai mari – figurata prin unghiul marcat cu rosu. Astfel, am putea enunta urmatorul principiu:

     Principiul minimei schimbari: exista un moment oportun la care o schimbare minima intervenita ne situeaza pe directia atingerii obiectivului propus. Mentinerea cursului respectiv (ceea ce inseamna continuarea eforturilor in directia respectiva) ne apropie de obiectiv si poate asigura atingerea lui. 

      Schimbarea poate fi mica dar, intervenita la momentul oportun si mentinuta in timp, va genera o departare treptata de la rezultatele la care am fi ajuns din inertie, indreptandu-ne catre zona rezultatului dorit. In stabilirea momentului oportun trebuie sa se ia in considerare atat factorii care tin de natura interioara ai individului cat si imprejurarile din mediul sau inconjurator, precum este necesara si raportarea la momentul la care rezultatul urmarit este proiectat/asteptat sa apara. Odata ales cursul dorit, principala preocupare este sa ne aflam pe directia buna si sa facem “pasi” (eforturi) in sensul obiectivului dorit.

     Pe cursul dorit, apare o zona intermediara in care ar putea fi necesar un “acord” fin – o noua schimbare, de aceasta data mai mult o calibrare, o acordare, o sincronizare de detaliu. Exista deci o portiune de traseu intermediar (actiuni - mediu – timp) care apare ca optima pentru o noua schimbare minima ce ne asigura o mai mare precizie in atingerea rezultatului dorit (daca si aceasta schimbare este mentinuta – adica daca eforturile respective sunt continuate). Daca aceasta secunda schimbare intarzie, va fi nevoie de o schimbare mai consistenta ce este mai greu de realizat, iar – in cazul in care nu se realizeaza (fie pentru ca ar fi prea traziu, fie pentru ca ar deveni prea dificila) – este posibil ca rezultatul dorit sa fie ratat. Am numit aceasta zona in care schimbarea secunda (intarziata) devine mai dificil de adoptat “zona critica”.

     In zona critica, situatia devine dificila pentru urmatoarele motive:

• timpul a devenit o chestiune presanta, nu mai ai perioada necesara pentru fine tunning si totul trebuie sa iasa perfect “din prima”; in cazul in care resursele din mediu nu sunt suficiente sau au intervenit schimbari la nivelul acestora, exista pericolul de a nu mai avea timpul necesar pentru a cauta altele.

• este necesara o schimbare ampla si brusca, de mult mai mare efort.

• este posibil ca mediul sa nu mai ofere toate conditiile necesare sau ca schimbarea sa depinda de anumiti factori din mediu care nu mai au acelasi ritm.

     Indicat este sa ajungi pe traseul catre rezultatul dorit, din 1, 2 schimbari minime (adica cu minime eforturi), si – astfel – la rezultatul urmarit, in cel mai scurt timp posibil.

     Din aceasta perspectiva, schimbarea nu inseamna altceva decat aria cuprinsa in triunghiul dat de momentul la care debuteaza modificarea de la traseul ce ar fi fost generat de inertie, rezultatul urmarit si rezultatul care ar fi fost obtinut din inertie.

Vezi si articolele:
Teoria schimbarii – ipoteze (II)
Inceputul schimbarii