Despre sentimente

Motto: Cateodata, este atat de mare distanta dintre noi, incat imi vine sa merg inapoi. 

Am observat cateva cazuri de oameni care se iubeau candva foarte mult si care au ajuns sa se urasca foarte mult (cel putin la fel de mult pe cat se iubeau). In cautarea mea de modele naturale pentru relatiile interumane am ajuns sa aseman alternanta sentimentelor cu miscarea unui pendul: periodic, trairile ating limite opuse, aceste faze putand sa se repete.

Sentimentele oscileaza asemeni unui pendul

Ori, de putin timp am intrezarit un fapt care dovedeste ca aceasta asemanare nu este deloc deplasata: acela ca, la fel cum amplitudinea unei oscilatii nu poate creste la un singur capat, cresterea amplitudinii si a intensitatii unui sentiment atrage cresterea amplitudinii si a intensitatii potentiale a sentimentului opus al unui individ. Adica “puterea” cu care resimtim un sentiment va fi la fel de mare (dar de sens contrar) si in cazul in care ajungem sa simtim sentimentul opus. Am plasat cele doua sentimente pe aceeasi “scala” cu doua sensuri, considerandu-le trairi de aceeasi natura; exemplu: pendulul – care reprezinta starea unui cuplu – poate trece de la dragoste printr-o stare de indiferenta pana la ura, acesta fiind un drum complet care se poate chiar repeta. Daca, intr-o relatie, amplitudinea sentimentului de dragoste creste, atunci va creste si potentialul amplitudinii sentimentului opus, ce poate fi atins in anumite conditii; pe cat de mult se iubesc cei doi, pe atat de mult ei s-ar putea ura.

Aceasta ma duce la cateva concluzii:

  1. sentimentele au o natura oscilatorie;

  2. trairile se genereaza si se schimba prin focusare, adica prin concentrarea atentiei asupra unui element. Asta inseamna ca sentimentele survin atat in mod natural dar pot fi si controlate. Cand spun control, ma refer la a alege care sentiment sa il traiesc dintre cele doua sentimente opuse. Pentru a le controla este esential sa ne concentram atentia asupra unui element de natura si sensul dorite: daca imi concentrez atentia asupra a ceea ce imi place/ce iubesc la ea voi ajunge si voi ramane la sentimentul de dragoste iar daca ma concentrez asupra a ceea ce nu imi place, asupra a ceea ce nu suport la o femeie, voi ajunge sa urasc acea femeie.

  3. exista o ciclicitate a sentimentelor de aceeasi natura; intr-o anume perioada ele parcurg un drum intreg de la un sentiment catre sentimentul opus, trecand prin starea “zero”. Exemplu: intre dragoste si ura exista un moment de indiferenta (si vice-versa) fazele fiind parcurse mai rapid sau mai lent – in functie de viteza cu care survin situatiile si de importanta acestor situatii.

  4. sentimentelor li se aplica Legea substitutiei; adica nu poti sa simti doua sentimente opuse simultan! Intr-un moment nu poti fi “cufundat” decat intr-un sentiment, nu si in opusul lui. Totusi miscarea oscilatorie poate fi foarte rapida si cu amplitudini diferite astfel ca, prin coroborare cu instabilitatea individului, sentimente opuse ar putea sa para ca se suprapun in acelasi moment. E doar aparenta, in realitate fiind vorba despre cicluri foarte, foarte rapide. Faptul ca sentimentelor li se aplica aceasta lege face posibil controlul starii, adica alegerea sentimentului dorit dintre sentimentele opuse aflate “la indemana”: in loc sa ma las prada sentimentului de ura, pot alege sa-mi schimb elementul negativ asupra caruia imi concentrez atentia cu unul care sa ma proiecteze si sa ma mentina in zona “dragoste”. Astfel, alegerea unuia dintre sentimente il va elimina automat pe celalalt, cel putin pe moment si atat timp cat atentia este mentinuta pe elementul/elementele corespunzator/corespunzatoare sentimentului dorit (cu conditia ca el/ele sa aiba cel putin aceeasi importanta cu elementul negativ).

  5. in timp – in lipsa unor impulsuri – amplitudinea si intensitatea sentimentelor scad. Aceasta inseamna ca, fie si doar pentru a fi mentinute la acelasi nivel, este nevoie de eforturi permanente.

One Response to “Despre sentimente”

  1. Kathy Says:

    Acelasi rationament in cazul meu e si prnteu ziua de luni, ca inceput al saptamanii.Poate prnteu ca in subconstient doresc sa aduc sfarsitul (rezolvarea) problemelor cat mai aproape de inceputul lor. Fain ar fi sa ajung atat de rapid incat sa termin exact in momentul in care incep.Restul e somn!(sau moarte)

Leave a Reply