“Fumatul poate sa ucida!” impinge catre consum

     In psihologia sociala exista un interes deosebit pentru interactiune. De fapt, acesta este conceptul cheie. In analizele referitoare la acest subiect se dezbat si aspecte cu privire la consens, respectiv la consens impartasit. Consensul impartasit (sau consensul de gradul II) intervine atunci cand persoanele aflate in interactiune intrunesc doua conditii:

  1. sunt de acord cu ceva si

  2. constientizeaza si isi impartasesc faptul ca sunt de acord cu aspectul respectiv.

     In acest moment, relatia lor devine mai stransa, iar partenerii de interactiune devin mai dispusi la a continua demersul inceput. Aspectul acesta capata o importanta deosebita, de exemplu, in relatiile de cuplu sau in negocieri. In ce priveste relatiile de cuplu (mai ales cele aflate la inceput), relatia dintre doua persoane care se plac, sunt constiente de asta si si-au impartasit acest lucru, este mai trainica si mai profunda decat relatia dintre doua persoane care doar se simt atrase una de cealalta.

     Ceea ce mi se pare foarte interesant este aplicarea acestui concept la relatia cu sine: ar fi vorba de consens impartasit cu sine insasi. Desi pare oarecum fortat, are mult sens, mai ales in ce priveste aspectele din viata fata de care individul este nemultumit, dar pe care nu reuseste sa le schimbe. De exemplu, sa spunem ca persoana este dependenta de fumat si doreste sa se lase insa demersurile sale nu au avut succes. La un moment dat, in acest proces, constient ca incercarile sale numeroase au esuat, vorbeste cu sine si isi spune ca nu mai are rost sa incerce pentru ca “nu poate”, si ca – oricum – ii place sa fumeze. Individul nostru tocmai a pasit pragul resemnarii. Ce se intampla de aici incolo? Simplu: fumeaza mai des, fumeaza mai mult, impacat cu sine, impacat cu ideea. Castiga – bineinteles – producatorul de tigari si comerciantul marcii respective de tigari.

     Bomboana de pe tort (sau de pe coliva :( in asemenea cazuri) este faptul ca tocmai producatorul de tigari si legiuitorul ii imping pe fumatori la consens cu sine (adica la resemnare)! De ce legiuitorul? Pentru ca a delimitat -ma intreb a cui a fost, oare, sugestia- in cadrul legal obligatia producatorilor de tigari de a face pe pachetele de tigari mentiuni de genul: “Fumatul da dependenta, nu incepeti sa fumati!”, “Fumatul poate sa ucida!” etc. In cazul in care am inceput deja sa fumez (indiferent de cat timp) o mentiune “Fumatul da dependenta, nu incepeti sa fumati!” de cca 40% din spatele pachetului (adica mare!), scrisa cu litere mari si negre pe fond alb, ma va “ajuta” sa inteleg ca sunt/ca devin dependent si sa ma impac cu ideea ca voi arunca zilnic bani pe tigari pana la sfarsitul vietii mele, nicidecum nu ma va opri din a cumpara tigari.

     Directiva in cauza este aplicabila pe intregul teritoriu al Uniunii Europene. Evident, vorbim despre o piata imensa si despre profituri uriase ale producatorilor de tigari (chiar ar merita o cercetare!). Mana intinsa fumatorilor este – de fapt – un impuls (un sut in fund!) pentru ca acestia sa consume mai mult! Totul sub masca bunelor intentii!

2 Responses to ““Fumatul poate sa ucida!” impinge catre consum”

  1. Mutu, show-ul “Il Fenomeno” si consensul impartasit at Octav Dafinoiu - Communication and intelligence in action! Says:

    [...] acum tu stii ca eu stiu ca tu ma admiri. Este ceea ce in psihologia sociala poarta numele de consens impartasit. Efectul este acela ca fiecare admirator al lui Mutu (care va vedea bannerul) va resimti o legatura [...]

  2. Impresii dupa ziua I de conferinte la Olimpiadele Comunicarii at Octav Dafinoiu - Communication and intelligence in action! Says:

    [...] o intrebare si a evitat-o pe cea de-a doua; a doua era chiar delicata si se referea la teoria ca mentiunile de tipul “Fumatul poate sa ucida!” imping – de fapt – catre consum.) – o prezentare cu charisma, marca Bobby Voicu; – un exemplu despre cum sa NU faci o prezentare [...]

Leave a Reply