Omul actioneaza prin prisma imaginii din minte. Si cand spun “imagine” nu ma refer neaparat doar la reprezentarile de tip vizual ci la toate componentele caracteristice reprezentarilor (si corespondente tuturor simturilor) si la relatiile pe care omul le foloseste pentru a-si forma imaginea despre lume.

     Dar, avand in vedere faptul ca omul este o fiinta sociala, aceasta imagine poate fi, bineinteles, influentata. Astfel putem enunta ceea ce imi pare a fi definitia care subliniaza latura cea mai agresiva a comunicarii: Comunic; sunt in mine, sunt in tine! Altfel spus, ceea ce comunica un individ are ecouri in celalalt/ceilalti, indiferent daca acest lucru a fost sau nu intentionat. Este valabil, desigur, daca indivizii folosesc si inteleg acelasi limbaj si daca au capacitatea de perceptie nealterata.

     Ori, inevitabil, in situatia in care cei din jurul meu percep si inteleg limbajul in care eu ma exprim, imaginea din mintea lor este supusa unor presiuni. Astfel, fiecare afirmatie sau interogatie capata greutate, capata potentialul de a crea, de a influenta si de a distruge realitati - realitatile percepute de catre cei din jurul nostru. Acesta este motivul pentru care cuvantul este cea mai puternica arma.

     Exemplu: o intrebare de genul “Cat de mult vei face astazi din ceea ce te-am rugat?” actioneaza in sensul extinderii campului imaginii pe care individul caruia ii este adresata intrebarea (repet - daca acesta o percepe si o intelege) si-o facuse despre respectivele indatoriri, iar o intrebare de genul “Care este cel mai mic pret la care imi poti face acest serviciu?” actioneaza in sensul minimizarii campului imaginii pe care individul si-o facuse referitor la situatia respectiva. Afirmatiile au si ele efecte asemanatoare.

Trimite unui prieten