Exista peste tot in jurul nostru oameni care se lupta cu probleme de diverse feluri. Modul in care privim si intelegem situatiile respective este foarte important pentru ca ne poate usura sau ingreuna procesul de gasire a solutiilor. Iar limbajul in care comunicam cu noi insine ceea ce se petrece are si el un rol deosebit de important pentru modul in care ne reprezentam situatiile. Asadar ce este o problema si cand avem de-a face cu asa ceva?

     Situatiile diverse care sunt discutabile si necesita o anumita clarificare ajung sa fie ridicate la rangul de probleme atunci cand intrunesc cumulativ urmatoarele 3 caracteristici:

• repetabilitate - care da impresia mai mult sau mai putin reala de permanentizare,
• gravitate - chestiunea/chestiunile respective capata o importanta critica,
• generalizare - situatia are un impact tot mai pronuntat asupra altor laturi ale activitatii ori ale vietii.

     Orice problema, insa, nu ar exista daca nu exista cel putin un om - o constiinta - care sa o observe si sa o investeasca (in propria reprezentare asupra lumii) cu permanentizare, gravitate si generalizare. Indiferent de domeniu, situatia problematica apare mai intai ca fiind problematica in mintea cuiva. Asa stand lucrurile, este firesc ca solutionarea situatiilor de acest gen sa presupuna doua genuri de demersuri:

1. schimbare a modului de actiune, a modului de raspuns in situatii de genul celor avute in atentie, pentru a minimiza sau reduce in totalitate efectele,

2. schimbare a modului de a le percepe, de a le gandi.

     Cele doua demersuri sunt orientate unul spre exterior, celalalt - spre interiorul individului. In al doilea caz, pentru ca perceptia inseamna realitate, este de ajuns sa lucram - deci - asupra perceptiei: sa incercam sa minimizam fie perceptia de permanentizare, fie perceptia de gravitate, fie pe cea de generalizare (fie doua dintre ele sau chiar pe toate). Este valabil atat in raporturile cu ceilalti cat si in raporturile cu noi insine.

Trimite unui prieten