Ce presupune analiza imaginii unei organizatii

    Inainte de toate trebuie sa subliniem faptul ca nu exista o imagine in sine, independent de o constiinta – observator. Fara un om care sa observe si sa-si formeze o anumita perspectiva in legatura cu o organizatie anume, nu am putea vorbi despre imaginea acelei organizatii. Asa stand lucrurile, este evidenta subiectivitatea imaginii, adica faptul ca ea se formeaza intr-un mod particular, in functie de anumite caracteristici ale receptorilor si procesorilor de informatie ai individului. Din aceste motive, in urma investigatiei, putem sa spunem cu precizie numai ce imagine a ajuns la individ si cum se reflecta aceasta si nu care este imaginea pe care individul si-a format-o realmente “in minte” cu privire la obiectul social vizat.

    Orice organizatie “emite” o anumita imagine atat prin eforturi intentionate de imagine (sau prin neglijarea acestora) cat si prin insasi activitatea ei. In plus, la imaginea unei organizatii mai pot contribui si alte surse: institutiile statului (prin documentele oficiale elaborate), liderii politici (aflati la guvernamant sau cei aflati in opozitie) – prin declaratiile lor publice, mijloacele de comunicare in masa – prin materialele de presa care le prezinta atitudinea, liderii de opinie – prin opiniile exprimate pe diferite canale de comunicare. In functie de pozitia in actul comunicational a obiectului, imaginea poate fi indusa (se analizeaza mesajele emise de organizatia care constituie obiectul investigatiei), difuzata (obtinuta din analiza informatiilor care se refera la obiectul investigatiei dar care sunt transmise de alte surse decat acesta), reflectata (obtinuta prin analiza informatiilor referitoare la cum a fost receptionata de catre publicul tinta al comunicarii imaginea transmisa de organizatie). Imaginea rezultanta este rezultatul investigarii si al analizei comparative a celor trei tipuri de imagine mentionate.

    Investigarea imaginii presupune intai realizarea unui sistem de indicatori si subindicatori de imagine reprezentati de segmente (sau paliere) relevante in ce priveste imaginea organizatiei, de elemente care au un impact important din aceasta perspectiva, de alte elemente care prin natura lor atrag interesul media. Indicatorii, respectiv subindicatorii, acopera zone distincte ale imaginii investigate si sunt masurabili prin cuantificarea sensului conotatiei (pozitiv sau negativ). Sistemul acesta de indicatori nu reprezinta altceva decat structura imaginii pe care organizatia respectiva si-o doreste (imagine dezirabila). De exemplu, in cel mai simplist model, ar putea fi vorba despre un sistem avand ca indicatori de imagine “eficacitatea organizatiei”, “competenta managerilor”, “competenta personalului”, ” dovezi de responsabilitate sociala a organizatiei”.

    Dupa ce sistemul de indicatori de imagine se dovedeste a fi viabil (exista o formula pentru verificarea viabilitatii sistemului indicatorilor de imagine) se trece la monitorizarea surselor media si la cuantificarea referirilor. Munca aceasta este asidua, cu atat mai indelungata cu cat numarul surselor ce trebuie monitorizate este mai mare, cu cat organizatia are o vizibilitate mai mare si cu cat monitorizarea se intinde pe o perioada mai lunga.

    Apoi se construiesc profilurile de imagine (primare, ponderate, structurale) sau se calculeaza indicii de imagine – dupa caz, pentru ca – in cele din urma – sa se treaca la partea cea mai grea, tot deosebit de importanta si ea – interpretarea profilurilor de imagine. Aceasta consta in identificarea aspectelor generale ale imaginii organizatiei, stabilirea caracterului imaginii, stabilirea corelatiilor intre indicatori/subindicatori, identificarea vulnerabilitatilor de imagine, evaluarea riscurilor de imagine. Acesta este punctul in care stiinta devine arta, presupunand capacitatea si flerul specialistului analist de a surprinde esentialul, de a stabili care sunt corelatiile, de a trage concluzii corecte, de a intelege in profunzime cum anumiti factori/elemente se raporteaza la un anumit context social.

    Evident, pe concluziile rezultate din analiza se vor fundamenta strategia de imagine si planurile actiunilor imagologice ale organizatiei. Autoritatea in domeniu de la noi este Dl. Lect. Univ. Dr. Bogdan-Alexandru Halic, care a pus bazele acestei discipline in urma a cca zece ani de munca sustinuta si care transmite noilor generatii de specialisti in comunicare tainele acestei stiinte si arte. Practic tot ceea ce am discutat se bazeaza pe munca, pe cercetarile si concluziile domnului profesor.

Leave a Reply