Managementul creativitatii

 

 Motto: Destinatia cuiva nu este niciodata un loc, ci maidegraba un nou mod de a privi lucrurile. Henry Miller

     Creativitatea angajatilor este cea mai valoroasa resursa a fiecarei companii iar ideile lor creatoare constituie cele mai importante produse ale organizatiei respective. Eu vad un viitor in care piesa centrala va fi Ideea; vad o Societate a Ideii. Se va trai din idei si pentru idei. Bineinteles, se va trai din ideile puse in practica, insa procesul de cautare al lor va fi si el important. Un exemplu la care ma gandesc este ca, in eventualitatea in care se vor fi cheltuit 80-90 % dintre resurse, cred ca va exista cineva care sa-si bata capul si sa vina cu o solutie prin care sa arate cum restul de resurse ar putea servi umanitatea pentru tot atat de mult timp pe cat a durat consumarea celei mai mari parti a lor.

Daca ar fi sa folosim o metafora, cel mai potrivit ar fi sa privim fiecare organizatie ca stand efectiv pe o mina de aur. Evident, aurul trebuie sa iasa cumva la iveala; uneori trebuie sa sapi, alteori ar putea sa fie nevoie de ploi care sa spele depunerile iar alteori ar putea sa fie nevoie ca pamantul sa se scuture violent. Chiar si dupa ce aurul se afla la suprafata, el va trebui prelucrat si finisat. Dar bogatia exista! Este acolo, inlauntru!

Ca sa revenim la sensul propriu, este nevoie de un management eficient al acestor resurse valoroase reprezentate de resursele interioare ale individului, mai ales de creativitate. Dar ce ar presupune managementul acestui tip de resurse??

  • In primul rand, organizatia are nevoie de o filosofie care sa-i permita recunoasterea valorii proceselor novatoare si care sa incurajeze aceste procese. Cu alte cuvinte, organizatia respectiva trebuie sa-si fixeze si sa urmeze niste principii-ghid care sa faca posibila aprecierea ideilor angajatilor, a potentialului si a muncii lor.

  • In al doilea rand, in cadrul organizatiei trebuie incurajata dezvoltarea potentialului, fie ca acest lucru inseamna incurajarea dezvoltarii personale a indivizilor, fie ca este vorba despre dezvoltarea intregii companii in ansamblu. Pot fi de folos aici Scopurile Importante Dificile si Temerare, planurile de dezvoltare personala sau alte asemenea metode si tehnici de stimulare a cresterii potentialului.

  • In al treilea rand, trebuie puse la punct mecanisme interne capabile sa valorifice mai bine atat potentialul deja existent cat si plusul de potential generat si sa subordoneze potentialul obiectivelor indraznete si unor noi directii de cercetare. Mecanismele trebuie sa fie, pe cat posibil, automultiplicative (autogeneratoare), sistematice si coerente.

  • Intr-un ultim rand cred ca ar fi necesar un sistem de decizie viabil, care sa poata oferi o perspectiva reala asupra posibilitatilor oferite de valorificarea mai buna a potentialului/valorificarea unui potential sporit, mai ales asupra oportunitatilor ce apar. De asemenea, va fi nevoie de asumarea constienta a unor riscuri generate de incercari de tip pionierat, de maturitate in a selecta si dezvolta acele noi solutii care pot aduce performante si in a trage invataminte din esecuri precum si de discernamant pentru a renunta la idei/solutii/directii neviabile chiar daca aceasta inseamna niste cheltuieli/pierderi.

Leave a Reply