La Oracol

    Motto: In definitiv suntem singuri. Si nimanui altcuiva nu-i pasa intr-atat de noi incat sa faca ceva in locul nostru, pentru noi. Si nici n-ar putea. Doar noi putem sa alegem si sa facem. 

Am spus in mai multe randuri ca Internetul este un univers in care materializarea nu dureaza decat un click. Tot ceea ce exista in realitate isi are un echivalent mai mult sau mai putin fidel in lumea virtuala; uneori este vorba despre substitute fara farmec ale realitatii, alteori – despre “lucruri” care chiar intrec in vreun fel anume viata reala.

M-am gandit la mai multe variante neobisnuite in care poti folosi Google-ul. Il folosesc foarte des pentru cautarile de imagini: am adaptat gandirea lui Einstein intr-un model care foloseste serii de imagini, iar rezultatele sunt considerate deosebit de creative. Il folosesc, de asemenea, in exersarea unor tehnici de remote-viewing. Si, desi este atat de firesc ca, atunci cand ajungi pe acea pagina (cu doar un spatiu in care sa scrii cuvinte cheie), sa pui o intrebare, marturisesc ca nu am pus niciuna. Am vazut multe, insa! Cea despre care voi povesti astazi, le intrece cu mult pe toate.

Asa cum fac in mod obisnuit, in fiecare zi, indiferent ca scriu pe blog sau nu, urmaresc rezultatele cautarilor cu care s-a ajuns pe site-ul meu. Pur si simplu imi place sa vad cum combinatii de multe ori surprinzatoare de cuvinte duc spre mine. Este vorba, in acelasi timp, de a simti o putere nebanuita a cuvintelor si de a face cunostinta cu intamplarea. Senzatia este foarte frumoasa. Astazi am gasit ceva ce m-a tulburat: o intrebare. Cineva a scris “Am terminat REI. Ce fac?”

In mod normal nu ar mai trebui sa mai adaug nimic. Poate ca un “no comment” ar oferi ragazul necesar ca persoanele care citesc aceste randuri sa mediteze. Totusi nu sunt sigur ca putem sa vedem pana in profunzimea acestui “Ce fac?”. Cat de frumos si cat de trist este in acelasi timp! …sa vii in fata Oracolului Lumii Moderne si sa astepti raspunsul la unele dintre marile intrebari ale existentei tale: ce sa fac acum? ce sa fac in viata? incotro sa apuc? Cat de mult spune asta despre noi si despre lumea noastra! Cat de insingurati, instrainati si neajutorati am ajuns! Nu mai stim incotro sa o luam. Unde ne este busola??? Ar trebui sa o gasim in familie, cred. Dar unii nu o mai gasesc; poate ca nici familiile nu o mai au. :(   Scolile, nici atat! Universitatile cu profesori si studenti grabiti iau banii si dau diplome la schimb. Busola nu este nici aici! Cine, unde, cand ii mai invata pe oameni directiile vietii? Cine le mai arata drumuri? Cine le mai spune ce se gaseste de-a lungul si la capatul lor? Cine ii mai invata ce si cum sa aleaga? In functie de ce criterii?

Nu stiu daca persoana in cauza a gasit RASPUNSUL.  :( Am dat si eu cautare pe google.ro dupa aceleasi cuvinte, iar rezultatele erau 80.000 la numar. Poate ca omuletzul si-a dat seama ca va trebui sa aleaga. Sper sa fi realizat asta. Oracolul i-a aratat; el poate sa aleaga ceea ce vrea. …daca vrea.

Leave a Reply