Sincronicitate. Dumnezeu este comunicare.

In ultimii 3-4 ani am fost atras mai mult de fizica decat atunci cand chiar o studiam in liceu. Aviditatea aceasta se datoreaza, paradoxal poate, lucrarii mele de disertatie in domeniul comunicarii si psihologiei sociale in care, avand nevoie de un model pentru analiza proceselor de grup, am folosit o serie de analogii cu domeniul fizicii. Acum, imediat ce prind vreun documentar sau vreo carte care poate sa-mi extinda orizontul intelegerii proceselor fizice, imi iau agenda si notez.

Intr-o zi, prin vara, aflasem despre o cercetare la care participa o tanara cercetatoare in fizica din Braila. Retinusem ca este ceva extrem de important pentru lumea stiintifica, fiind vorba despre materia necunoscuta a Universului, dar nu reusisem sa notez nici numele si nici alte detalii (de fapt, nici nu se dadusera prea multe detalii). Apoi, cand am ajuns acasa, probabil ocupat sau prea obosit, am uitat sa mentionez macar un rand in agenda despre asta. In urma cu cateva zile mi-am amintit si chiar ma gandeam ca trebuie neaparat sa regasesc pe Internet informatia respectiva. Ei bine, astazi dimineata, vad un citat in fluxul de pe modulul Citatul Zilei: “Egoismul e foarte malefic pentru progres.” Mi s-a parut interesant si dau click. Ajung chiar la un articol despre …Aurora Simionescu. :)

Normal, m-am folosit de prilej ca sa aflu mai mult. Asa ca am mai gasit si un material video pe 9am.ro si un alt articol in Ziarul de Braila. Dar, pe langa faptul ca mi-am satisfacut curiozitatea, ramane uimirea in fata acestor mici sau mari minuni pe care le intalnim destul de des: coincidente care au o probabilitate mult prea mica de aparitie incat sa crezi ca sunt simple coincidente! …si pe care sunt convins ca le generam chiar noi. Dorindu-le. Iar Universul ne raspunde reasezand cuantele. :)

Cum totul este atat de sensibil interconectat, cred ca putem sa spunem ca Dumnezeu este comunicare.

3 Responses to “Sincronicitate. Dumnezeu este comunicare.”

  1. Andrei Says:

    Unii spun ca este efectul legii numerelor mari: la 100 de oameni, 20 misca societatea (pana aici Legea Paretto), iar din acestia, 2-3 sunt varfuri. Dar eu cred ca este mai mult decat atat. Este ce iese din Romania profunda a lui Dan Puric la suprafata. Pentru ca fara caracter nu exista excelenta. Iar caracterul este “sincronicitate cu legea lui Dumnezeu”. Comunicarea ne arata doar ca suntem asemanatori si ne apropie: ca spitele unei roti. Cu cat te apropii de centru cu atat distantele se micsoreaza. Cu cat te departezi de legea lui, cu atat diferentele cresc.
    De aceea zicea Tutea ca, “in fata lui Dumnezeu, diferenta intre o baba in genunchi care se roaga si un savant ateu este ca ateului ii miros picioarele”: pentru ca nu mai sunt diferente.
    Culmea este ca fata a iesit omul anului descoperind materia … OBISNUITA din univers.
    Respect,
    Andrei!

  2. Octav Says:

    Multumesc pentru comentariu, Andrei!
    Deosebit de sugestiva imaginea cu spitele rotii!
    Si, la incheierea ta, as mai adauga ca e culmea nu doar ca a iesit omul anului in Romania descoperind materia OBISNUITA, ci mai ales faptul ca descoperirea materiei OBISNUITE a Universului revolutioneaza astrofizica. :)

  3. Andrei Says:

    Imaginea o am de la Dan Puric. El vorbeste despre asemanari si deosebiri folosind acest exemplu.

Leave a Reply