Intr-o zi dintr-o saptamana, am intarziat la munca o jumatate de ora, exact asa cum anuntasem in dimineata respectiva. Directorul de Resurse Umane, dealtfel o domnisoara draguta, s-a intunecat la fata atunci cand m-a vazut si mi-a cerut sa motivez in scris de ce s-a intamplat asa. “Am sa motivez, dar spre sfarsitul programului.” mi-am zis eu, pentru ca era o zi foarte plina. Numai ca, pe parcursul programului, insistentele persoanei de la HR devenisera iritante. Asa ca mi-am promis sa-i scriu o motivatie care sa-i ajunga pentru totdeauna.

Cei curiosi sa o citeasca, o pot downloada de aici:
Motivatia intarzierii - Ce se intampla cand te irita cineva.
Iar sfatul meu este sa nu incercati asta “acasa” (a se citi “la job”)! La mine a fost distractiv, dar nu va fi - cu siguranta - peste tot asa! La sfarsit, avand in vedere faptul ca se adunasera doua pagini de motive, chiar mi-a venit ideea ca, daca se va mai intampla sa intarzii, sa grupez motivatiile intr-o carte. N-ar fi nevoie decat de cca 40-50 de intarzieri, fiecare motivata altfel. …desi nu cred ca ar suporta vreun sef atatea, mai ales pe timp de criza.

Motivatia este “cenzurata” pe ici, pe colo, astfel incat sa nu lezeze persoane sau companii.

Desi nu sunt nici pe departe un anarhist, formalismul excesiv ma irita si cred ca este deosebit de pagubos. Cine trebuie sa invete, sa traga concluziile! Atat din randuri, cat si printre randuri. Eu am facut asta. 

Trimite unui prieten