Ieri am dat cea mai grea lupta din viata mea. Din pacate, n-am putut sa-mi ajut mama cu nimic. Ea s-a luptat mult mai mult, dar inimioara ei obosita n-a mai rezistat.
Mama, a fost o onoare si un mare privilegiu sa fiu copilul tau, sa te cunosc si sa te am parinte! Iti multumesc pentru acesti 33 de ani in care m-ai crescut si m-ai invatat atatea lucruri! Ai fost si ramai exemplul meu de dragoste, bunatate, caldura sufleteasca, intelepciune, comunicare, inteligenta si creativitate, forta si curaj, energie, perseverenta si optimism. Ai plecat prea repede sa-ti pot arata cu fapte mari ce pot sa fac si cat de mult tin la tine. As fi vrut sa vorbim si sa ne bucuram mai mult…as fi vrut sa te fac sa fii mandra tare de mine.
Un sfarsit intr-un spital mizer, pentru un inger care oprea lumea in loc cu un zambet si un cuvant cald…Nu meritai asa ceva si n-am sa uit niciodata asta. Lumea asta trebuie schimbata din temelii!
Am sa incerc sa traiesc frumos, iti promit! Vei trai vesnic in amintirea noastra (tata si cu mine). Ploaia mare de ieri a fost plansul tau si al nostru la un loc. Suntem saraci fara tine, sa stii!
Te rog sa ma ierti pentru tot ce ti-am gresit.
Dumnezeu sa te odihneasca!