Ce citesc

“Sase palarii ganditoare” – Edward de Bono

     Trebuie sa spun chiar din start ca aceasta carticica este pe atat de utila pe cat de usor e de citit. Metoda celor sase palarii ganditoare vine de la parintele conceptului gandirii laterale, Edward de Bono, personalitate inclusa intr-un top al celor 100 de oameni care au schimbat istoria lumii. Teoriile si conceptele lui au fost adoptate de catre sisteme de educatie din mai multe tari si, bineinteles, sunt folosite si in sectorul privat, in cadrul unor companii importante de pe toate continentele lumii.

Am sa dau doar doua citate care mi se par sugestive si am sa trec apoi la prezentarea pe scurt a acestei metode de gandire creativa:

Gandirea reprezinta resursa suprema a omenirii. (Edward de Bono)

In gandire, principala dificultate este confuzia. Incercam sa facem prea multe deodata. Suntem coplesiti de emotii, informatii, logica, speranta si creativitate. Este ca si cum ai incerca sa jonglezi cu prea multe mingi. (Edward de Bono)

Ei bine, metoda celor 6 palarii pune accent pe simplitate, pe disciplina gandirii, pe efort constient si sitematic in anumite directii. Este vorba despre un joc de roluri care se preocupa mai mult de “ceea ce poate fi” (implicand gandire constructiva, gandire creatoare, conceperea pasului inainte) decat de “ceea ce este” (care se determina prin analiza, judecata, argumentatie). Drept consecinta, nu mai conteaza cine are dreptate si cine nu.

 In loc sa ne certam cu privire la o situatie pentru care avem, fiecare, perspective diferite (care pot fi toate valide), putem urma sistematic niste standarde de directii pentru gandire. Aici intervin cele sase palarii. Ele au sase culori corespunzand celor sase directii de gandire:

  • palaria alba – pentru fapte obiective si cifre;

  • palaria rosie – pentru un punct de vedere emotional;

  • palaria neagra – pentru prudenta, pentru evidentierea punctelor slabe ale unei idei;

  • palaria galbena – pentru optimism, speranta, gandire pozitiva, beneficii;

  • palaria verde – pentru creativitate, idei noi;

  • palaria albastra – pentru organizarea procesului de gandire, pentru controlul folosirii celorlalte palarii.

Palariile nu sunt descrieri ale oamenilor, ci descrieri ale comportamentelor, mai precis ale modurilor de “gandire” pe care cei prezenti trebuie sa le urmeze cu totii in acelasi timp, in mod sistematic. Palariile sunt folosite pe rand, nu neaparat in ordinea expusa mai sus, dar este neaparat ca toti membrii sa poarte palariile de aceeasi culoare in acelasi timp. Aceasta metoda foloseste la maximum experienta noastra, cunostintele, inteligenta si toate celelalte caracteristici ale fiecarui membru al grupului. Chiar si agresivitatea unui individ este utila atunci cand ea este directionata intr-o directie care ne intereseaza. Metoda poate fi aplicata atat de catre o singura persoana cat si de catre un grup si face ca resursele sa fie folosite in mod complementar, concentrate spre un obiectiv, in loc sa se anuleze reciproc. Altfel spus, in loc sa ne contrazicem, construim cu totii, sistematic, “drumuri” in cate o directie propusa. Gandirea astfel insumata va fi mult mai puternica, intocmai cum particulele unui magnet sunt puternice pentru ca sunt aliniate in aceeasi directie.

Folosita in cadrul companiilor mici si mari, metoda poate duce la eficientizarea chiar si cu 500% sau mai mult a proceselor. Recomand cu incredere cartea dar, mai ales, recomand cu incredere aplicarea metodei.

 

“Cum sa gandesti ca Einstein” – de Scott Thorpe

  Cand citesc o carte care este a mea, obisnuiesc sa subliniez lucruri care mi se par interesante sau importante si sa comentez ori sa dezvolt pe marginile paginilor ideile respective. Apoi incep sa scriu ideile in agenda si sa le imbunatatesc. Daca acea carte nu imi apartine, ma rezum la a comenta si la a imbunatati in diverse moduri ceea ce preiau.

Cartea lui Scott Thorpe “Cum sa gandesti ca Einstein” este plina de asemenea sublinieri si de comentarii in lateralul paginii. Realizez ca asta se datoreaza atat fondului cartii (esentei ei – adica faptul ca se refera la gandire inventiva si la Einstein, la modul in care gandea acesta), cat si “formei” – si ma refer aici la stil, la maniera in care Scott Thorpe ne face cunostinta cu geniul lui Einstein.

Ideea de baza este aceea ca Einstein a ajuns la idei revolutionare pentru ca gandea revolutionar. Intreaga carte are ca esenta principiul incalcarii regulilor. Ni se ofera in acest sens instrumente intai pentru identificarea regulilor apoi pentru incalcarea lor, intelegandu-se prin aceasta atat nesocotirea lor cat si ocolirea sau adoptarea unei reguli opuse. Apoi, un alt concept esential este acela al ideilor-samanta folosite pentru spargerea tiparelor gandirii, pentru schimbarea perspectivei.

    Mi-a placut in mod deosebit capitolul referitor la conceptele Chris (numite asa de autor dupa Cristofor Columb). Ca principiu, este vorba despre acelasi lucru pe care il mentionam in ce priveste operatiunile de combinare-recombinare a unor elemente, rezultate, idei, reprezentari etc. atunci cand vorbeam despre esenta creativitatii; poti combina nu numai nou cu nou, sau util cu util, ci si elemente noi cu elemente vechi, elemente utile cu altele mai putin utile sau aparent inutile. Evident nu este neaparat ca aceste doua criterii sa fie judecate separat; se pot lua in considerare combinari ale unor elemente cu urmatoarele caracteristici: nou si util, nou si nefolositor, vechi si util, vechi si nefolositor. Scott Thorpe ne povesteste ca vestitul Columb a descoperit America dar el incerca, de fapt, sa ajunga in Asia navigand spre vest. Marii navigatori si savantii vremii stiau ca Pamantul este rotund, dar aveau si convingerea ca Asia este prea departe daca navighezi spre vest. Columb a interpretat gresit niste informatii si niste fapte. Asta a facut ca prejudecata sa fie spulberata. Descoperirea pe care o facuse nu era cea pe care o intentionase – noul drum spre Asia – ci era un nou continent – America. El nu avusese viziunea clara ci doar mai mult curaj.

Asemenea “concepte Chris” ne pot duce catre solutii nesperate si descoperiri senzationale. De aceea, ele sunt foarte valoroase.

Cartea mai cuprinde multe alte lucruri interesante referitoare la modul in care trebuie definita o problema, modul in care este elaborata o solutie, valorificarea gandirii novatoare in organizatii sau in viata de zi cu zi.

 

“Afaceri cladite sa dureze” – de J. Collins si J.I. Porras

La “cursurile Academiei din metrou” am mai aprofundat inca o carte. De data aceasta una mult mai voluminoasa decat “Leonardo” si de un alt gen. “Afaceri cladite sa dureze” de J. Collins si J.I. Porras este o carte excelenta. Ceea ce o face sa fie asa este in primul rand pregatirea asidua de care a fost nevoie pentru a o elabora. Cartea are la baza o cercetare de cca sase ani in care s-au analizat evolutiile – in unele cazuri chiar si pe parcursul a 15 decenii – a unor companii emblematice. Studiul este facut pe perechi de companii pentru a putea fi comparate sistematic parcursurile corporatiilor vizionare si ale celor de referinta.

Ce mi-a placut cel mai mult sunt doua principii:

  • un principiu care – desi este genial in ce priveste rezultatele la care conduce daca este aplicat – mi se pare de bun simt ca si conceptie: imbinarea valorilor companiei conform modelului yin-yang, adica pe cat posibil conceperea unor strategii si planuri de actiune (pe diferite linii de activitate din cadrul companiei) si aplicarea lor astfel incat sa se aiba in vedere ideea de completare a unor valori si nu pe cea de opozitie. Este vorba aici, de exemplu, despre continuitate SI schimbare, stabilitate SI evolutie, consecventa SI inovatie, disciplina SI creativitate etc. Diferentele intre corporatiile care “gandesc” in maniera “SI” – pe de-o parte – si cele care se lasa prada tiraniei lui “SAU” – pe de alta parte – devin, in timp, deosebit de semnificative, atat ca rezultate financiare si profitabilitate cat si in ce priveste climatul de munca si satisfactia angajatilor.

  • un principiu ghid de evolutie: fixarea unor Scopuri Importante Dificile si Temerare. Companiile vizionare au folosit astfel de SIDT angajandu-se (drept urmare a acestui fapt) pe trenduri fara precedent in istorie. Unele SIDT au fost fixate chiar in momente critice si au reusit sa genereze si sa intretina mecanisme eficiente care au propulsat organizatiile in varful sectoarelor lor de activitate, constituind motoarele dezvoltarii. Scopurile de acest tip au constituit busola activitatii companiilor ce le-au adoptat chiar si mult dupa ce la conducerea lor nu s-au mai aflat fondatorii. Totusi, nu este de ajuns ca un singur scop important dificil si temerar sa constituie farul calauzitor! Pentru ca acest lucru nu ar fi valabil decat pe perioada necesara atingerii scopului propus. Este necesara fixarea in mod repetat a asemenea SIDT, permanent si pe diferite linii de activitate.

Cartea ofera studii de caz, studii comparative, numeroase relatari cu privire la deciziii importante si momente interesante din istoria companiilor analizate, priviri de detaliu in “bucataria” acestor mari organizatii. Mi s-a parut o incercare reusita – poate cea mai buna – de a scoate la iveala caracteristicile care fac din corporatiile analizate modele ale excelentei, modele de companii vizionare.

“Leonardo” – Michael White

Cartea “Leonardo”, de Michael White, se completeaza frumos cu fisierele audio ale lui Michael Gelb (“How to think like Leonardo da Vinci”). Ar putea fi rezumata printr-o fraza spusa la un moment dat de catre autor, care se referea la polivalenta lui Leonardo: “era pur si simplu prea talentat si prea energic pentru a fi ignorat sau dat la o parte prea multa vreme”.

Mie personal, mi-au atras atentia urmatoarele aspecte pe care le consider deosebit de importante:

  • facea insemnari. Din cele 13000 de pagini cu insemnari – cat se apreciaza ca ar fi lasat in urma Leonardo – nu s-au mai pastrat decat aproximativ 7000. In insemnarile sale nu avea o ordine si folosea foarte mult desenele cat mai exacte cu putinta. Folosea metode de stratificare a continutului si o tehnica pe care acum o numim hypertext. Consider ca aceasta modalitate de a face insemnari ii stimula foarte mult creativitatea, favorizand in mod deosebit capacitatea de combinare a modelelor, ideilor, concluziilor desprinse din experimente etc. In zilele noastre, acest mod de a face insemnari a constituit izvorul de inspiratie pentru metoda de mind mapping a lui Tony Buzan (Michael Gelb spune asta).

  • era pasionat de domenii variate, in multe dintre ele atingand excelenta ca urmare a nenumaratelor sale observatii de o deosebita acuratete, a experimentelor ingenioase, a reflectiilor adanci si temeinice. Viziunea lui asupra vietii – in general – si asupra obiectului studiului – in particular – era una holistica; folosea cel putin trei perspective asupra obiectului studiului si studia cat se poate de bine relatiile dintre elementele componente. Acorda o atentie deosebita pentru detalii – trecea de la un detaliu la altul numai dupa se familiariza si dupa ce intelegea absolut tot ce putea sa inteleaga referitor la primul. Dintre domeniile in care si-a manifestat geniul fac parte: pictura, sculptura, optica (a fost deosebit de interesat de natura luminii si de comportamentul ei, aplicand concluziile sale in pictura si sculptura), muzica (Leonardo canta foarte bine la diferite instrumente muzicale si proiecta asemenea instrumente – unele ramanand doar in stadiu de schita), arhitectura, automatizare si inlocuirea muncii manuale, strategie militara, inginerie militara, filosofie, anatomie, astronomie, geodezie, zbor. Facea extrapolari, intr-un mod remarcabil, pe baza cunostintelor la care ajungea.

  • era deosebit de energic, obsedat de cautari si descoperiri, avea o sete de cunoastere rar intalnita. Alterna perioadele de munca intensa cu perioade de pauza si de cautari. Nu a avut limite in ceea ce priveste investigatia intelectuala: imaginatia lui libera si fina capacitate de intelegere patrundeau oriunde dorea. Era analitic si metodic.

  • poseda un vocabular deosebit de bogat. Isi nota cuvinte si insista mult asupra nuantelor acestora. Prefera sa nu inteleaga lucrurile mai degraba decat sa nu posede cuvintele necesare pentru a-si exprima gandurile in mod corespunzator.

  • era vegetarian, acorda o atentie deosebita igienei, cauta sa fie echilibrat.

  • era stangaci. Nu a fost corectat niciodata, desi acest lucru era considerat o anomalie pentru acele vremuri. Ceea ce nu am intalnit pana acum este faptul ca nu s-a insistat pe acest aspect in analiza operei lui Leonardo. Eu cred ca este elementul cheie care explica intr-o foarte mare masura geniul lui Leonardo.

  • atentie deosebita acordata studiului luminii si umbrei, atentie deosebita pentru culoarea corpurilor, distante, corpuri in repaus si in miscare, atentie speciala acordata sunetului, generarii si propagarii lui, precum si atentie acordata folosirii cuvantului. Toate acestea – care s-ar numi astazi “lucru cu submodalitatile”, la care se adauga fraza “Toate cunostintele noastre provin din ceea ce simtim” (Codex Trivulzianus) ma fac sa-l consider primul NLP practitioner al planetei.