Steve Jobs a murit dar, inainte de asta, a apucat sa schimbe lumea. Cred ca acesta este lucrul esential. Important este ce reusesti sa lasi in urma.

In drum spre serviciu am recitit discursul pe care l-a sustinut in 2005 la Stanford University. Aici puteti urmari clipul. Marturisesc ca, desi il mai vazusem in urma cu cca 3 ani, tot m-a tulburat.

“You’ve got to find what you love.”

“…you can’t connect the dots looking forward; you can only connect them looking backwards. So you have to trust that the dots will somehow connect in your future.”

“I have looked in the mirror every morning and asked myself: “If today were the last day of my life, would I want to do what I am about to do today?” And whenever the answer has been “No” for too many days in a row, I know I need to change something.”

“Remembering that I’ll be dead soon is the most important tool I’ve ever encountered to help me make the big choices in life. Because almost everything — all external expectations, all pride, all fear of embarrassment or failure – these things just fall away in the face of death, leaving only what is truly important. Remembering that you are going to die is the best way I know to avoid the trap of thinking you have something to lose. You are already naked. There is no reason not to follow your heart.”

And most important, have the courage to follow your heart and intuition. They somehow already know what you truly want to become. Everything else is secondary.

Steve Jobs (1955-2011)

Ideea era pusa de destul de mult timp in practica in laboratoarele de cercetare; chiar vazusem demonstratii cu maimute. Pacat ca nu au apucat romanii sa o scoata pe piata primii, pentru ca – din cate stiu – aveam doi inventatori care lucrau la asa ceva de vreo 5-8 ani.

Viata se schimba cu un singur gand!

Am pregatit inca doua sectiuni:

- Ce fac de Ora Pamantului?

- Ecologie: Probleme si solutii

Am mai pregatit chiar si o aplicatie pe Facebook: http://apps.facebook.com/de-ora-pamantului/

Am pregatit un scurt clip care ruleaza deja pe ecrane outdoor din Bucuresti si din alte 10 municipii ale tarii.

Pe 26 Martie 2011, intre 20.30-21.30, daca sunteti in Bucuresti, puteti lua parte la activitatile din Parcul Herastrau – Intrarea Charles de Gaulle. Mai multe detalii pe www.orapamantului.ro

De circa 8-10 zile simt o presiune in tampla, uneori cate o durere in frunte, in crestet, ori in tampla (toate pe dreapta). Am senzatia cateodata ca jumatatea dreapta de creier este amortita, sau moarta. :( La inceput simteam presiune si durere si in tampla stanga, dar dupa vreo doua zile simptomele acestea au disparut. Cam tot la inceput ma concentram greu, eram parca buimac (intr-o zi uitasem sa cobor de doua ori la statia dorita de metrou, desi nu eram obosit). Cam pentru o jumatate de zi (in a doua parte), ieri, m-am simtit normal, dar tot atunci am avut la un moment dat o ameteala de o secunda si incepeam sa cad spre stanga. Acum a revenit senzatia de presiune de la tampla dreapta si am observat si dificultati la invatare. Foarte rar am un tiuit in ureche. Inainte de simptomele acestea (dar dupa Octombrie) chiar observasem un tiuit in vreo trei-patru randuri. Nu neg ca am trecut printr-o perioada care “a scos untul din mine”, dar am trecut prin multe alte asemenea perioade si n-am simtit aceste lucruri. Am sa merg la medic in scurt timp dar, daca ma intreaba ce s-a intamplat, ce sa-i spun?? 

Nu pot sa leg decat de un singur lucru, de care mi-am dat seama impreuna cu o persoana apropiata care avea simptome asemanatoare: am vorbit prea mult la telefon. Din pacate chiar cu ea.

Pana in luna Octombrie nu puteam sa spun ca utilizez excesiv telefonul mobil. Am doua telefoane, unul personal, unul de serviciu, dar nu le foloseam in medie mai mult de 10 min/zi. Le si tineam la departare de mine, iar unul statea inchis pe timpul noptii. Uneori vorbeam cu casca, tocmai pentru ca am fost avertizati la cursul de neuropsihologie ca unul dintre factorii care a dus la cresterea de vreo trei-patru ori a incidentei de cancer cerebral ar fi vorbitul la telefonul mobil. (se pare ca ar fi nevoie de doi factori coroborati, telefonul mobil putand fi unul dintre ei) Din Octombrie s-a schimbat ceva. Nu neaparat in general, ci punctual (totusi efectul cumulativ in aceste cateva luni ma sperie). Si mai ales in faptul ca nu am folosit castile. Am vorbit cca 5 ore in continuu o data, dupa cca 3-4 saptamani inca 4, iar intre cele doua momente si dupa cel de-al doilea am avut destule convorbiri de o ora, o ora si jumatate, 40 de minute, jumatate de ora. In Decembrie a fost cam crunt (mai ales in a doua jumatate cand, daca nu sunam rude si prieteni, eram sunat de alte rude si alti prieteni). Probabil jumatate din timpul vorbit a fost cu o singura persoana care, din pacate, a fost si ea afectata.

Pe 31 Decembrie dimineata am simtit prima data simptomele si am crezut ca sunt generate de ger (eram iesit in oras). Spre jumatatea zilei m-au lasat. Pe 1 seara am avut din nou o convorbire telefonica destul de lunga  (o ora si jumatate, sau putin mai mult), iar de pe 2 au inceput simptomele de care spuneam la inceput si nu s-au oprit. Tot pe 2, eu si persoana cu care vorbeam, ne-am dat seama ce se intampla; ea simtea si o presiune la ceafa si un tiuit pregnant in urechi. Probabil de la faptul ca a tinut telefonul lipit (eu obisnuiesc sa-l tin putin la distanta – cca 5-10 cm). Mi-e si teama sa o mai intreb, dar cred ca si-a mai revenit in cateva zile, pentru ca ne-am si intalnit in cateva randuri si mi se parea ca este ok.

Ce m-a speriat foarte mult a fost un articol peste care am dat incercand sa inteleg ce se intampla. SA AVETI RABDARE SA-L CITITI! Apoi am inceput sa caut mai mult. Am gasit o baza de date stiintifica: http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed Am cautat acolo dupa “mobile phone effects”. Sunt 1069 de rezultate pe 54 de pagini, dar puteti incerca si cautari mai rafinate. Oricum ar fi, te apuca tremuriciul! Am avut rabdare sa citesc cateva studii, insa se sfarsesc cu propozitii ca “exista date insuficiente sa tragem concluzii ferme”. Nu stiu ce sa zic si nu stiu ce sa cred. Printre cunostintele departate am auzit de doar doua cazuri de cancer la creier; cel putin una dintre persoane stiu ca vorbea foarte mult la telefon, fiind chiar doctor, doctor bun. Dar chiar daca statisticile nu confirma concluziile de care ne este teama, pentru persoanele in cazul carora diagnosticul este teribil, ele – statisticile – nu mai conteaza. Cati nu vorbesc mai mult, cati nu vorbesc de mult timp? Tu cat vorbesti la telefon?

Fara prea multa vorbarie, de data aceasta cel putin , vreau sa dau doar atat: http://www.facebook.com/octav.dafinoiu Am fost si foarte norocos sa prind  liber URL-ul. Poate, in zilele urmatoare, voi reusi sa adaug si widget-ul de Facebook pe site.

Mai devreme pusesem pe wall un link cu o veste interesanta: http://www.gandul.info/news/superofertele-fiscului-pantofi-de-15-lei-fuste-de-10-anaf-deschide-luni-primul-sau-magazin-din-capitala-vezi-aici-lista-cu-adresele-celorlalte-magazine-anaf-din-tara-7801276  

Statul – Cu unii ciuma, cu altii muma! Statul si-a facut magazin si in Bucuresti si vinde marfurile confiscate, la preturi de nimic. Ma intreb daca sunt si carti de vanzare, desi este foarte putin probabil ca persoanele care traiesc din asta sa faca evaziune.

Azi site-ul implineste trei ani. Site-ul meu cam parasit.

Anotimpuri au venit si au trecut, dar prea mult timp pe site n-am mai petrecut. Din pacate! Va veni, insa, si etapa in care ma voi dedica si acestui proiect, care imi este unul dintre cele mai dragi si care mi-a adus colaborarea cu cei de la Empower.ro – etapa din viata in care paseam constant in viata unor cititori speciali. Am vazut azi datele de trafic si in dreptul lunii trecute erau 1651 de vizitatori unici, o adevarata performanta daca ma gandesc ca nu am scris decat cateva articole intr-un an. Sper ca fiecare din ei a gasit ceva util si ma simt obligat sa tratez de aici incolo cu multa responsabilitate interactiunea aceasta prin intermediul blog-ului.

Dupa inca un an ma regasesc mai obosit. Proiectele de la job si cursurile de la facultate (la care mai fug din cand in cand de la munca, si la propriu si la figurat), week-end-urile muncite sau prea pline de activitate, toate s-au adunat si par sa se desparta de sensul lor, pentru ca uneori nu-mi doresc decat sa dorm, sau sa stau si sa povestesc alaturi de cineva (iar daca este o anumita persoana, o fiinta cu totul si cu totul speciala, cu atat mai minunat!). Oboseala te schimba si-ti ascunde resurse esentiale.

Realizari in ultimul an

Totusi, daca privesc in urma, au aparut unele din cele mai importante realizari profesionale:
- castiguri pasive; cu un efort nu prea mare, in ultimul an, am o retea de 161 de persoane si un credit de cumparaturi de cca 1800 de lei. Putin poate, dar incurajator. Peste un an, reteaua asta va schimba comertul in America si in lumea intreaga. Nuu pot comunica pe blog despre retea, dar putem vorbi in private.
- www.GoldLink.ro; jumatatea-frate a lui www.ClientOnline.ro este gata. Nu mai trebuie decat uploadul pe server. Affiliate Marketing ca la carte, cum nu prea s-a vazut prin domeniul in care activeaza firma la care lucrez! In plus, cele doua proiecte amintite vor putea sa fie folosite si de alte companii. Nu mai zic de bloggerii dornici sa faca (mai multi) bani pe net.
- proiectul ARCIP – Asigurarea de Raspundere Comerciala pentru Incapacitate de Plata; desi aceasta nu a fost ideea mea, miros o idee geniala de la o posta, asa ca am pus multa pasiune in ea. Pregatirea conferintei de lansare a facut sa ne sara capacele in ultima luna.
- lucrez la o platforma de ERP-CRM si, in acest moment, nu concep cum o afacere poate sa devina serioasa, ori sa ramana serioasa si sa se dezvolte la adevaratul ei potential, in lipsa unei asemenea infrastructuri tehnologice. In plus si se intrevede afacerea proprie pe care o voi aborda in cca 6 luni.
- statistica; noroc cu Facultatea de psihologie! Nu poti cerceta ceva in mod serios, fara statistica. Este esentiala! Cine nu o foloseste in ce face, are sanse foarte mari sa cam bajbaie. A propos de psihologie, daca va ganditi sa studiati, va recomand cu incredere sa atacati Facultatea de stat! Deschide orizontul intr-un mod optim. Evident ca, mai apoi, depinde de fiecare daca, cum si cand va gestiona faptul ca sute si mii de carti asteapta in biblioteca (mai ales in BCU) sa fie descoperite pentru a largi acest orizont si a-i da profunzimea necesara unui specialist, dar sunt profesori seriosi si se poate invata serios.
- stagiul de practica pentru facultate – ma refer la cel din anul I; mi-a adus una dintre cele mai realiste si viabile idei de start-up. chiar se poate!! Iar bariera de intrare financiara este doar 20.000 de euro.

Ce-am invatat

Pe de alta parte, am invatat in ultimul an ca infruntarile cele mai puternice pe care le poate avea un om nu pot fi decat cele care tin de sanatate; sanatatea personala ori a celor dragi. Oricare alte provocari sunt mult mai la indemana de surmontat. Meritati sa aveti grija de voi, astfel incat sa va bucurati de tot ceea ce reusiti! De altfel, continui sa-mi amintesc ceea ce mi-a spus mamaia mea ca raspuns la intrebarea “Ce este mai important in viata?” pe care i-o adresasem cu un an si ceva in urma stiind ca este ultima data cand o vad: Sanatatea. A raspuns scurt si puternic, foarte prompt, la 87 de ani, desi inainte abia putea sa mai vorbeasca. Atata convingere! Tind sa cred ca daca nu esti in regula la capitolul acesta, investesti mult mai putina energie in ceea ce lasi in urma, iar calitatea vietii este mult scazuta. Desi este evident ca exista si multe exceptii, sanatatea este prima premisa pentru a fi fericit. Am tras o sperietura mare prin Martie care s-a dovedit a fi nefondata, insa m-a facut sa inteleg in modul cel mai profund cu putinta ca suntem trecatori si ca avem oportunitatea de a pretui fiecare moment cu cei dragi, cu noi insine, cu lumea in general. Cine reuseste sa foloseasca oportunitatea aceasta este cu adevarat bogat. Apoi am fost martor la lupta incrancenata a unui prieten de a-si salva fratele, respectiv a unei vecine de a-si salva mama. Sfarsitul le lasa un mare gol si o gramada de amintiri; dupa, viata nu mai este la fel. Apoi am fost martor cum, dintr-o data, viata unui om se poate schimba ca urmare a unei bombe cu ceas din creierul lui; un prieten bun a devenit altcineva drept urmare a unei malformatii la nivelul creierului si reactiei la anumite substante, iar totul s-a schimbat intr-o existenta dramatica. In fiecare dimineata, cand va treziti, sau cand pasiti afara, nu uitati sa inspirati adanc si sa multumiti pentru tot ce aveti!!

Ce-am vazut

Am reusit si sa fug cu prietenii din Bucuresti in cateva week-end-uri. Am vizitat: Predealul, Poiana Brasov, Brasovul, Sibiul (- sa nu ratati sa stati la Rasinari la Pensiunea Phoenix! Doamna Mioara este de-a dreptul o gazda deosebita! Chiar am sa scriu intr-o zi despre dansa si despre pensiunea dansei.) si Sighisoara.

Multa bafta tuturor! Si …La multi ani, Romani, la multi ani, Romania!

Written in the stars – Tinie Tempah

Cum poti asigura copiilor o educatie financiara solida?

Cate lucruri se invata la scoala? Si cate din ele cresc sansele unui individ de a duce o viata implinita? Cate lucruri care ar fi folositoare nu se invata la scoala? Si cine va trebui sa-l invete pe individ aceste lucruri?

Vorbim despre educatie. Si poate ca exista oameni care isi dau seama ca, pentru a reusi intr-o asemenea lume (nu neaparat pentru a reusi in afaceri, ci pentru a reusi sa ai o viata implinita!), ai nevoie de educatie financiara. Apoi copiii tai vor avea si ei nevoie de o educatie financiara solida.  Oare cam cat la suta dintre romani resimt aceasta problema ca fiind deosebit de importanta? Ar fi interesant de stiut, cum foarte interesant ar fi si sa aflam ce fac ei in acest sens.

Iata un exemplu despre care am aflat din Dailybusiness: Cosmin Alexandru, actionar majoritar al firmei de branding B&P Brandivia, parinte a doi copii, de 13 si 12 ani, le-a pus copiilor sai putini bani pe bursa printr-un consultant, pentru ca ei sa inteleaga ce inseamna instrumentele financiare si sa deprinda lucrul cu acestea, precum si pentru a-i obisnui cu economiile si cu managementul lor.

Oare cine va avea sanse mari sa aiba o viata implinita??

Aceasta imi aduce aminte de o lectie de viata pe care un om de afaceri i-a dat-o fiului sau. Intr-o zi, copilul i-a cerut 10 dolari. El i-a dat si l-a intrebat ce va face cu ei. Copilul a raspuns insirandu-i cateva lucruri pe care o sa-i cheltuie. Tatal i-a spus suparat ca nu e bine si l-a invitat sa-i arate ceva. S-au urcat in masina si au plecat la marginea orasului. Acolo erau multi oameni care nu aveau locuinta si familie, care stateau in cutii de cartoane si se incalzeau la butoaie in care ardea plastic, care se hraneau din gunoaie. Copilul era vizibil socat de imagini, de zgomote, de mirosurile pestilentiale. “Vezi, aici ajung acei care cheltuie toti banii pe care ii au!” i-a zis tatal fiului sau.

Ati fost vreodata in vreo companie plina de femei? Plina zic; adica undeva unde numarul lor nu tine cont de proportia naturala, ci este covarsitor in comparatie cu acela al barbatilor. Sau poate lucrati intr-una…

In zilele bune, toate iti zambesc din toate partile, de parca te-ai afla in rai, sau de parca au coborat ingerii pe pamant. In zilele rele primesti numai incruntaturi, priviri care sageteaza, vorbe apasate si imbufnate. Mda…zilele rele. De departe, anumite zile sunt speciale: acele zile in care le vezi albe la fata, livide, vineti, schimonosite de suferinta. Cum care suferinta??? Acea suferinta feminina! Nu dragostea! Cealalta!! Pe 17, 18, 19 … ale lunii le vezi metamorfozate, parca in vampiri. Le loveste. Macar bine ca nu pe toate in exact aceeasi zi.

Si daca sunt mici de varsta, e si mai si! Isi iau zile libere, le doare burta, le doare capul, lesina, de parca ar pierde tot sangele, nu doar o lingurita! Parca ar fi sfarsitul lumii nu altceva. Ce sa-i faci? Ti-a venit. E semn ca nici luna asta n-ai facut bebe.

Poate ca in companiile respective, sau la intrare,
ar trebui sa se puna indicatoare:
Atentie! Firma la ciclu.
Cand le vine, e problema mare!

Cred ca tocmai in aceste zile femeile ar trebui sa-si acorde o atentie speciala: sa foloseasca acel arsenal de mii de lei acumulat in timp si foarte numeros, format din incaltaminte, imbracaminte si produse cosmetice, de poti sa-ti pui si in cap , la propriu si la figurat. Tocmai acum ar trebui sa se foloseasca de masti! Poate ca tocmai in aceste zile paradigma ar trebui schimbata: cum pot sa fac ca zilele cele mai grele sa fie cele mai frumoase? Si – gandind asa – te vei imbraca altfel, te vei machia si farda altfel, te vei parfuma altfel, te vei simti speciala pentru ca esti speciala (la urma urmei natura ti-a dat un dar!) si pentru ca ti-ai acordat mai multa atentie; vei starni admiratie si vei atrage priviri tocmai in acele zile.

Stiu ca lumea isi va face pareri, stiu ca – daca va fi nevoie sa afle ceva despre mine – vor cauta pe Internet, vor ajunge pe site si vor citi. Ce se vor mai incrunta!! Probabil vor considera ca sunt nesimtit, insensibil, rau, scarbos… si imi voi lua multe bile negre, mai ales daca este vorba despre directoare de HR. Dar tocmai aici este problema! Eu, care in mod normal n-as scrie despre asemenea lucruri si care nu am timp de asa ceva, care in mod normal iubesc si apreciez natura (chiar si cea feminina, sau mai ales ea!) si oamenii, desi ma consider deosebit de tolerant si un om la locul meu, fac acest lucru intentionat pentru ca sunt stupefiat!

Ideea pe care doresc sa o accentuez este ca, de dincoace sau de dincolo de ghiseu, de tejghea, sau de birou, client sau coleg, nu trebuie sa observ ca tu iti dai viata pe meterezele speciei! Tocmai pentru ca suntem oameni si nu animalutze, pentru ca avem puterea sa ne ridicam deasupra conditiei primare, sa luptam, sa gandim, sa transformam realitatea, sa lucram si cu aparente, sa comunicam (sau macar sa invatam sa o facem), tocmai pentru ca posedam si simt estetic si pentru ca stim sa stapanim atitudini! Cine poate sa inteleaga, intelege.

Zi frumoasa, trezit devreme. E super sa merg pe jos, imi spun. Plec. In drum spre munca, am intalnit una dintre colegele de birou la Plaza Romania, ea stand in imediata apropiere. Ea cu castile in urechi, eu cu castile in urechi.
- Buna dimineata!
- Buna dimineata!
- Muzica? o intreb.
- Nu, radio.
Facem cativa pasi, ea butoneaza telefonul, eu rad de glumele lui Dobrovolschi, Craioveanu si Ciuclaru. Ne oprim (ea pentru ca-l asteapta pe Laur cu masina, eu pentru ca m-am hotarat brusc sa merg si eu cu ei). Incerc sa-i spun care era faza haioasa, iar ea-mi spune ca nu ma aude.
- “Ascult si eu” adauga ea.
- “Guerilla?” o intreb.
- Nu.

Cineva ne claxoneaza. Este Laur. Urcam in masina si plecam. Incepem sa povestim de Twilight Eclipse pe care l-am vazut cu totii aseara si sa radem de reactia fetelor din sala atunci cand a aparut Jacob fara tricou…

Este interactiune pentru ca nu se poate spune ca nu am interactionat. Este sociala in primul rand pentru ca a avut loc intr-un context social. Dar e ciudata pentru ca, desi nonverbal a existat comunicare, cuvintele schimbate au fost foarte putine, intre oameni care se cunosc relativ bine (fiind colegi de birou). Fiecare asculta postul de radio preferat, separat, fara sa vrea sa schimbe prea multe cuvinte cu celalalt. Doua persoane care se cunosteau si stateau una langa cealalta, dar se comportau practic ca doi straini.

…si ma gandesc ca din ce in ce mai multe persoane se inchid in universul oferit de castile de la telefonul mobil, sau de la mp 3 player. Deci ne instrainam din ce in ce mai mult! Foarte trist!